Cum ar fi ca într-o dimineaţă să ne trezim singuri într-o lume mult prea plină de ea. Cei din jur mult prea obosiţi de treburile zilnice nu s-ar mai sinchisi să ne arunce nici o privire lăsându-ne pradă uitării. Doar noi şi o carte ce ne-ar ţine de urât. Doar noi şi o pasăre ce ne-ar privi în ochi mulţumindu-ne pentru bucata de pâine pe care am împărţit-o cu ea.
Am fi mai trişti decât acum când suntem în centrul atenţiei? Acum când le suntem folositori pentru a-i ridica pe cei ce sunt jos.
Ori poate am fi mai fericiţi că am scăpat de corvoada zilnică în care ni se aruncă în faţă zâmbete gratuite pline cu falsitate şi în urma noastră doar cuţite din privirile lor.
După cum evoluează firea umană tind să aleg cartea în care este descrisă pasărea ce ne mulţumeşte din priviri pentru frimitura împărţită cu ea.
© Costea Mircea
Like the composition of this candid !
RăspundeţiŞtergereÎmi place mult gândul tău de astăzi!!
RăspundeţiŞtergereO zi bună! cu tine și ceea ce te face fericit!!
Intr-adevar, ne amagim oare cu atentie ce ni se acorda? Cat e ea de reala, de sincera? Sau vom descoperi prea tarziu adevarul? Si daca va veni acea clipa, nu vom fi oare prea obositi pentru a o aprecia-o asa cum se cuvine?
RăspundeţiŞtergereLumea se reduce la prietenia fugara dintre o pasare si grauntele aruncate din mana mea.
@Wong
RăspundeţiŞtergere:)
@INCERTITUDINI
Mulţumesc!
@MeetTheSn
Frumoase rânduri :)