Petru Pavlovski

Petru Pavlovski s-a trezit într-o dimineaţă geroasă de decembrie, cu sentimentul că uitase să facă ceva. Atât de tare îl măcina gândul acesta încât durerea de cap pricinuită de beţia din seara precedentă îi părea o simplă înţepătură de ţânţar.
Trebuie să precizez că Petru era un bărbat mărunţel, cu părul încărunţit încă din anii tinereţii, avea însă calitatea că era muncitor şi sărea să îi ajute pe cei aflaţi în dificultate. În schimb căpătase în timp un mare defect şi anume că îi plăcea să bea fără măsură încât uneori doar norocul providenţial al beţivilor îl făcea să găsescă drumul către casă.


(va continua)

© Costea Mircea