Cartea de luni (XCIV) [Mă numesc Roşu]

Orhan Pamuk, a primit pentru această carte Premiul Nobel, în 2006.
Filozofia şi trăirile umane se răsfrîng asupra artei ce dă în crimă. Frumosul poate fi uneori de un grotesc greu de imaginat. Sărăcia şi băgăţia devin complementare.
Oamenii şi evenimentele se rotesc în jurul miniaturalistilor din Istambul, la sfîrşit de epocă otomană, cititorul poate simţi aroma de cafea proaspăt măcinată şi pusă la fiert sau mirosul de vopsea din scolile de artă.
Orhan Pamuk, a ordonat fiecare cadru din carte cu asiduitatea unui mare regizor, personajele sunt libere să îşi expună punctele de vedere, chiar şi un cîine, un cal sau un copac, devin personaje ce prind glas.
Tinerii miniaturalisti, îşi descoperă un coleg mort, toate indiciile duc către o crimă. Elegand Effend, deşi este mort îşi continuă istoria fără întrerupere.