Cartea de luni (LVI) [Idiotul]

Romanul Idiotul, de F.M. Dostoievski, a fost publicat în 1868, el face parte din seria Russky Vestnik, la Sankt-Petersburg, fiind unul unul dintre cele mai ciudate romane ale scriitorului.
Dialogurile din carte posedă un caracter insinuant, dezbătând uneori problemele sociale ale vremii şi reuşind să stabilească tipologia personajelor şi relaţiile dintre ele.
Dialogul dintre personaje ajută să creeze echilibru în carte, personajul principal este prinţul Lev Nikolaevici Mîşkin, singur precum un vârf de munte. El se raportează şi se învârte totuşi în jurul personajelor secundare pe care le foloseşte în drumul său: Semion Parfionovici Rogojin, Nastasia Filippovna, Aglaia Ivanovna Epancin.
Prinţiul Mîşkin este greu de plasat între extreme . Dostoievski foloseşte introducerea lui Mîşkin în înalta societate rusă drept contrast între bine şi rău: societatea materialistă laudă calităţile lui Mîşkin şi vrea să îl pună în lumină dar nu îi poate face favoruri . Rogojin iubeşte cu tot sufletul, din cap până în tălpi, dar iubirea lui ucide, fiind cea care prevesteşte o crimă.
Nastasia este forţată să se alieze depravărilor şi societăţii incomplete, este frumoasă şi inocentă. Toţky se foloseşte de ea şi o aruncă într-un colţ precum o jucărie stricată.
Dostoievski are ca temă în roman ideea de libertate. Scena în care prinţul merge acasă la Rogojin, arată diferenţa dintre pasiune şi iubirea sinceră, dintre libertate şi constrângerea omului ce este mâncat de sentimente. Oamenii obişnuiţi nu pot fi liberi, ei se înrobesc unei pasiuni idioate în care se leapădă de caracter doar pentru o clipă de fericire. Doar cei care sunt liberi stiu să iubească cu adevărat, actul de iubire în viziunea lui Dostoievski nu poate impune nimic, fiind doar mediocrtiatea speciei umane, a riscului de a fi înşelaţi şi batjocoriţi.
Prinţul Mîşkin este singurul care îşi păstrează picioarele pe pământ restul personajelor se afundă în idioţenie.

Mese şi scaune înzăpezite

Vrea cineva o cafea?

La o cafea - Acordeon latino Pasodobles Hiots

Interzis

Interzis consumul de băuturi alcoolice în copaci!
Se bagă cineva să încalce legea?


Metallica - Whiskey In The Jar

Apus lângă Arcul de Triumf

Este noapte şi noi visăm încă de acum la o nouă zi...

E.M.I.L. - Noaptea

Locuri de joacă

Sau cum era să fim odată mici...

Bimbam - Balansoarul

Despre foc

Românii sunt inventivi.
Suntem un popor care aprinde focul inimii.
În anii '80 suedezelor le ardeau inimile la vederea bărbaţilor români.
În anii '90 spaniolii şi italienii cădeau seceraţi la vederea frumuseţii româncelor.
După deschiderea graniţelor ne înjumătăţim văzând cu ochii aşa că cei care ţin frâiele carului cu roata ruptă au vrut să fie prevăzători...
Urmează taxa pe iubire...

Martie

Începând cu 1 martie şi până pe 31 martie pe acest blog se va desfăşura un serial în treizeci şi unu de episoade, câte unul zilnic, care vă va arăta faţa unor oameni ignoraţi de semidoctismul ce bălteşte în Balcani.
Aceşti oameni au schimbat faţa acestei ţări şi unii au redat şi altor oameni, din alte ţări sau de pe alte continente, speranţele şi zâmbetele.
Fiecare articol va fi însoţit de muzica care i se potriveşte subiectului zilei.

Pauline Croze - Mise à nu

Drumul

A pornit la drum atunci când noaptea se întâlnea cu primele raze de soare ce se năşteau din parfumul mării. Uşa i se închidea în urmă precum se închid porţile nopţii când luna se duce să se odinhească.
Ceasul arăta ora 05:00 şi razele soarelui ce cădeau pe clădirile vecine anunţau o zi însorită. Cerul de un albastru marin se întâlnea cu marea formând un tot ce părea de neclintit, atât de neatins îi părea atmosfera aceasta liniştitoare încât nici izbucnirea unui război mondial nu putea să arunce o piatră care să tulbure tot acest tablou idilic.
Referitor la piatră: îşi aducea aminte cum fugea în picioarele goale către mare şi încerca să îşi măsoare puterile aruncând cu pietre în mare, de fiecare dată se chinuia să arunce cât mai departe şi să îşi doboare propriul record. Mereu apăreau cercuri pe luciul apei ca rezultat al forţei pietrei ce lovea cu sete apa, dar la fel de rapid dispăreau lăsând totul nemişcat ca înainte de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Stătea în casa din care tocmai ieşise încă de la primele scâncete care i-au anunţat furtunos venirea pe lume. A fost pe rând casa bunicilor săi, a părinţilor şi astăzi era a lui. Trei generaţii din epoci diferite dar toate sărace aşa cum era întreaga zonă de la periferia oraşului. Fusese învăţat încă de mic cu necazurile şi singura avere pe care o avea era vioara pe care o purta mereu cu el, câştigată cu multe picături de sudoare, lacrimi şi palme crăpate de la atâtea chinuri. Uneori la final de seară în loc de mâncare şi bani primea drept răsplată palme şi şuturi şi era trimis acasă de către cei care îl angajaseră doar pentru a profita de el, ei reuşeau să devină penibili în încercarea de a-şi măsura forţele de adulţi frustraţi pe cocoaşa lui. De fiecare dată strângea din dinţi şi îşi spunea în sinea lui că mâine va fi mai bine şi că nu merită să îi urască pe cei ce îi făceau rău.



(va continua)

© Costea Mircea

Ingeniozitatea românilor

Depăşeşte orice imaginaţie....

În depărtare

Vedem lucruri ce par mici dar sunt mari în suflet şi în gândire.

Katie Melua - I think it`s going rain today

Întâlnirea

El şi ea şi-au dat întâlnire într-o zi când alţii se ascund după soba bunicii.
El o aşteaptă deşi afară ninsoarea pare desprinsă din poveştile spuse odată de părinţi.
Ea întârzie şi se lasă aşteptată...
Cei doi se revăd şi nervii lui întinşi de aşteptarea prelungită se topesc precum se topeşte zăpada după prima rază de soare.


Se plimbă o vreme şi hotărăsc împreună să escaladeze malul înzăpezit pentru a pleca.
Ea se vaită că nu poate să escaladeze malul de zăpadă.
El îi dă "o mână de ajutor".
La final cei doi pleacă râzând spre casă.

De sub pod...

Ninge de trei zile şi oraşele nordice s-au mutat în estul europei.

Alte scări

Bucureştiul este plin de asemenea imagini care îşi măsoară degradarea pe niveluri. Dacă căutăm în ţară situaţia este şi mai jalnică...

Scări

Deşi încercăm adesea să le numărăm şi să le dăm o altă valoare. Din nefericire ne pierdem la jumătatea drumului lăsându-ne păgubaşi în lupta cu un sistem obosit şi plictisit după douăzeci şi unu de ani de democraţie trecută doar în hârtii.

Tracy Chapman - Goodbye

Cilindrul

Cilindrul este o suprafață cuadrică în spațiu, definită printr-o dreaptă, numită generatoare, care, păstrând o direcție fixă, trece printr-un punct variabil ce descrie o curbă plană închisă, numită curbă directoare.

Filozofie

Fiecare are o doză de nebunie proprie ce se naşte din licărirea primară pe care ne-a scris-o natura în propriile gene. Suntem fiinţe ce uneori facem şi lucruri ce par pentru cei din jur nostru de neînţeles. Ei în limitarea lor văd doar orizontul ce se sfârşeşte odată cu apusul.
Vise de de iarnă cu zi scurtă, aşa aş putea caracteriza mulţimile ce îşi petrec toată viaţa luptând doar pentru a mânca şi pentru a dormi.
“Vechea foame pe care o au popoarele..., le-a fost indusă încă din clasele primare, încă de la prima cărămidă pusă de către educatori la fundaţia acestor copii fără de viitor.” Aşa spuneam la un moment dat într-o piesă de teatru scrisă acum ceva vreme de către mine.
Aceştia sunt doar mase de manevră în mâna dictatorilor, tocmai bune de dus pe front să îngroaşe statisticile din birourile morţii.
Peste toate se aşterne privirea tristă geniului ce este folosit de către ei doar atunci când se pot îmbogăţi de pe urma lui. Apoi mulţimile îl sfâşie cu o trăire primară, precum o pisică sătulă ce ucide doar din plăcerea de a ucide, omul ce le este superior din toate punctele, este aruncat la coş precum o bucată de gumă de mestecat care şi-a pierdut aroma.
Uneori omul de artă trebuie să se strecoare printre cei care nu vor să îi recunoască atributele şi să îi vadă calităţile, el trebuie să se debaraseze de cei care vor să îi pună piedică şi să îşi vadă de drumul său. În istorie nu rămân desenele pe nisip ci doar cele care au cunoscut piatra.

© Costea Mircea

Turnuri

Unele mai înalte, altele mai mici.
Unele mai solide, altele mai subrezite.
Şansa şi neşansa planând în jurul lor.

Rolling Stones - Time Is On My Side

La braţ cu neşansa

Acum zece ani în spartele porţilor se jucau meciuri de fotbal, astăzi rugina îşi face propriul joc şi distruge de la o zi la alta cea mai cochetă arenă construită după 1989.
Aici au concertat formaţii mari: 2007 Deep Purple, 2008 Metallica, 2008 Iron Maiden.
Interesele şi nesimţirea unora au învins. Comuniştii şi-au făcut jocul eliminând cu forcepsul ghimpele ce se împotrivea sistemului. Dar cu stadionul ce aţi avut bre?

Deep Purple - Black Night

Depărtare

Lucruri mari şi lucruri mici toate adunate într-o clipă ce se vrea pusă pe film sau pe card. Momente colorate sau incolore ce rămân pentru eternitate în arhiva noastră.

01 Pauline Croze - Faux Contacts

Cartea de luni (LV) [Capitanul Hatteras]

Jules Verne a reuşit să pună în Căpitanul Hatteras două volume: Englezul la Polul Nord şi Deșertul Gheții.
Acțiunea romanului are loc în anul 1861, când capitanul Hatteras iniţiază primul drum spre Polul Nord.
Ajuns pe o insulă din Noua Americă, căpitanul descoperă rămăşiţele unei nave americane care pornise într-o aventură similară. Din cauza unei neînțelegeri între membrii echipajului nava căpitanului este aproape distrusă.
Hatteras şi însoţitorii lui rămân pe insulă pe toată perioada iernii şi supravieţuiesc datorită ingeniozităţii doctorului Clawbonny care are priceperea de a aprinde focul cu ajutorul lentilelor de gheaţă, de a respinge atacurile urşilor polari prin explozii controlate cu praf de puşcă şi de a face gloanţe din mercur îngheţat. La sfârşitul iernii, gheaţa de pe suprafaţa mării începe să se topească, supravieţuiitorii de pe insulă reuşesc să îşi construiască o navă nouă folosindu-se de rămăşiţele epavei.
Căpitanul, în ciuda părerilor celorlalți, își continuă călătoria cu cei mai fideli colegi. În cele din urmă Căpitanul Hatteras ajunge la Polul Nord, unde are satisfacția de a vedea că acesta se află pe o insulă. Acolo are un act de nebunie iar doctorului Clawbonny îl salvează în ultima clipă.

Chestionarul lui Proust

PINK FLOYD - LEARNING TO FLY




01 Principala trăsătură a caracterului meu:
Îmi place să scriu; uneori bine, alteori prost.
(Proust: Nevoia de a fi iubit şi, mai precis, nevoia de a fi mângâiat şi răsfăţat, mai mult chiar decât nevoia de a fi admirat).

02. Calitatea pe care o prefer la un bărbat:
Onoarea, hotărârea, bărbăţia.
(Proust: Însuşirile bărbăteşti şi directeţea camaraderească.)

03. Calitatea pe care o prefer la o femeie:
Să ştie să pună punct la rândurile vieţii mele.
(Proust: Farmecele feminine.)

04. Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei:
Că îmi sunt încă prieteni.
(Proust: Faptul că sunt tandri cu mine, dacă persoana lor e suficient de sofisticată pentru a da un preţ mare tandreţei lor.)

05. Principalul meu defect:
Am multe: uneori vorbesc mult, alteori puţin, uneori o iau pe imaş cu aparatul în mână :))), am încredere foarte greu în oameni.
(Proust: Să nu ştiu, să nu pot să vreau.)

06. Ocupaţia mea preferată:
Scrisul, fotografia.
(Proust: Să iubesc.)

07. Visul meu de fericire:
Fiecare avem vise dar realităţi mai puţine…
(Proust: Mi-e teamă că nu e destul de înalt, nu îndrăzesc să-l spun, mi-e teamă că-l voi distruge spunându-l.)

08. Care ar fi cea mai mare nefericire a mea:
Să nu îmi fi cunoscut părinţii.
(Proust: Să nu le fi cunoscut pe mama şi bunica.)

09. Ce-aţi vrea să fiţi?
Un impuls electric ce străbate sinapsele neuronale din creierul lui Baudelaire.
(Proust: Eu însumi, aşa cum m-ar vrea oamenii pe care-i admir.)

10. Ţara în care-aş vrea să trăiesc:
Undeva la malul mării cu o bibliotecă la zece minute de mare.
(Proust: Aceea în care lucrurile pe care le vreau s-ar realiza ca prin farmec şi unde tandreţea e întotdeauna împărtăşită.)


11. Culoarea preferată:
Hmm, mai multe dar contează cum sunt puse în balanţă de către cei ce mi le arată.
(Proust: Frumuseţea nu se află în culori, ci în armonia lor.)


12. Floarea preferată:
Lalelele din centrul oraşului Piteşti.
(Proust: A ei, şi apoi, toate.)


13. Pasărea preferată:
Corbul.
(Proust: Rândunica).

14. Prozatorii mei preferaţi :
Alessandro Baricco, Amos OZ, Donatien Alphonse François Marquis de Sade, Oscar Wilde.
(Proust: Astăzi Anatole France şi Pierre Loti.)

15. Poeţii mei preferaţi:
Baudelaire, Minulescu, Radu Gyr.
(Proust: Baudelaire şi Alfred de Vigny.)

16. Eroul meu preferat::
Alexander Ghideon din Cutia neagră de Amos OZ.
(Proust: Hamlet.)

17. Eroina mea preferată:
Mona din Steaua fără nume de Mihail Sebastian
(Proust: Bérénice.)

18. Compozitorii mei preferaţi:
George Enescu
(Proust: Beethoven, Wagner, Schumann.)

19. Pictorii mei preferaţi:
Salvador Dali
(Proust: Leonardo da Vinci, Rembrandt.)

20. Eroii mei preferaţi din viaţa reală:
“Freud neurologul” Constantin Bălăceanu Stolnici
(Proust: Darlu, Boutroux.)

21. Eroinele din istorie:
O eroină din istoria medicinii - Sofia Ionescu Orgezeanu
(Proust: Cleopatra.)

22. Băutura şi mâncarea preferate:
…..
(Proust nu răspunde.)

23. Numele preferat:
Sunt mai multe
(Proust: N-am decât unul deodată.)

24. Ce detest cel mai mult:
Incultura.
(Proust: Ceea ce e rău în mine.)

25. Personajele istorice pe care le detest cel mai mult:
Carol al II-lea
(Proust: Nu sunt suficient de instruit ca să răspund.)

25. Fapta militară pe care-o admir cel mai mult:
Întotdeauna nu am înţeles de ce este nevoie de armate…
(Proust: Voluntariatul meu.)

26. Darul natural pe care-aş vrea să-l am:
Răbdarea.
(Proust: Voinţa şi seducţiile.)

27. Cum aş vrea să mor:
Precum în melodia lui Doru Tufiş, Numărătoare inversă.
(Proust: Mai bun - şi iubit.)

28. Starea de spirit actuală:
Pendulare.
Proust: Plictiseala de a mă fi gândit la mine pentru a răspunde la toate aceste întrebări.)

29. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă:
Timiditatea.
(Proust: Cele pe care le înţeleg.)

30. Deviza mea:
Urăsc tot ce e zbucium de linii
Şi nu râd niciodată, şi nu plâng niciodată
- Baudelaire
(Proust: Mi-ar fi prea frică să nu-mi poarte ghinion!)

PS: Chestionarul merge la cine are chef să îl facă…

Pauline Croze

Am descoperit-o de câteva zile prin Lavinia, care mi-a trimis o melodie de-a ei.

Advent spus în februarie

Prima lumânare suspină şi spuse: ,,Eu mă numesc Pacea. Lumina mea luminează, dar oamenii nu mă văd. Oamenii se ceartă, se urăsc şi se omoară între ei; nu ma vor.‘’ Lumina ei se făcu din ce în ce mai micuţă şi pieri în întunericul divergenţei.
A doua lumânare începu să pâlpaie cu o flacară mai puternică şi spuse; ,,Eu mă numesc Credinţa. Dar eu sunt de prisos. Oamenii nu mai cred şi de aceea ajung la războaie.‘‘ Un curent de aer străbătu camera şi cea de-a doua lumânare se stinse.
Încet şi trist îşi făcu remarcată prezenţa cea de-a treia lumânare. ,,Eu ma numesc Iubirea. Eu nu mai am putere să ard. Oamenii mă dau la o parte. Se văd doar pe ei şi nu şi pe ceilalţi pe care ar trebui să îi iubească.’’ Şi cu o ultimă pâlpâire se stinse şi această lumânare.
Atunci intră un copil în cameră. El privi lumânarile şi spuse: ,,Dar voi trebuie să ardeţi toate, nu să staţi stinse!’’ Şi începu să plângă. Atunci începu să vorbească cea de-a patra lumânare: ,, Nu te teme, atât timp cât eu mai ard, putem aprinde şi celelalte lumânări. Eu mă numesc Speranţa.’’

Etaje

Înca o clădire din vechiul Bucureşti ce stă să se facă una cu pământul.

Reclamele de odinioară

Unul din afişele ce aduc prospeţimea vremurilor apuse.

Something beautiful

Nesimţire românescă

Imaginea seamănă cu angajaţii unui PUB din zona Unirii care fac tot posibilul să facă clientul să se simtă prost obligându-l să aştepte după ei minute în şir.
Dacă vă uitaţi mai atent o sa vedeţi faţa angajatului de la Taxe şi Finanţe care tratează bunul platnic cu o scârbă ieşită din tiparul Epocii de Aur.
Imaginea seamănă cu cine o să vrea fiecare...

Ada Milea- Survive

Pe înserat

La final de zi, în clipa când ceasurile se pregătesc să anunţe o nouă zi, ne adunăm gândurile pentru a renaşte din cenuşa în care ne-am transformat astăzi.
Noapte bună! Vise frumoase indiferent de zona globului unde vă aflaţi.

Gri

Afară plouă şi natura este asemănătoare cu postarea anterioară. Este vreme de conversat şi de băut vin fiert cu prietenii.

Steppenwolf - Born To Be Wild

Abulic

E dimineaţă şi gândurile îmi sunt tulburi
Mă zvârcolesc abulic în patul plin cu riduri
Durerea mă înconjoară precum celula pe deţinut
Ceasul bate iudaic de ora patru
Cocoşii nu mai cântă pe gardul meu
Mi-e rău şi e întuneric
Am viziuni macabre că ziua nu mai vine
În urmă va rămâne doar o lacrimă pustie

PS: Această poezie a fost scrisă pe data de 17-I-2010 şi este cel mai dubioasă poezie scrisă de mine.

© Costea Mircea

Prietenie

Sau cum este să fii supărat şi cineva să te întâmpine bucuros în pragul casei.

Apus îngheţat

Dans la finalul unei zile ce taie pe jumătate luna februarie.
Petrecere în palatul de gheaţă al iernii.

Din ciclul de întâmplări cu iarna

Liniştea unei zile de iarnă după ce frigul a venit iar.

Shall We Dance?

John Clark este dependent de muncă, dar într-o noapte întreagă viata sa se schimbă când apariţia unei instructoare de dans îl inspiră să se înscrie la lecţii de dans.
Clark este un avocat care are alături o femeie fermecătoare şi o familie iubitoare, el simte totuşi că îi lipseşte ceva atunci când face drumul în fiecare seară prin oraş de la serviciu către casă vede un studio de dans. El vede pe fereastra studioului de dans o femeie frumoasă cu o expresie pierdută şi devine faşcinat de ea.
Bântuit de privirea ei, el sare într-o seară din tren şi se duce să se înscrie la cursurile de dans la care aceasta era profesoară.
De aici soarta personajelor ia o turnură neaşteptată reuşind să le scoată viaţa din amorţeala cotidiană.

Cartea de luni (LIV) [Australia - ţara contrastelor]

Maria Roşca ne prezintă lumea văzută prin ochii călătorului ce schimbă continentele pentru senzaţia de nou şi trepidaţia interioară când este pus în faţa necunoscutului.
Denumiri de plante în latină, descrieri ale celor mai importante triburi, o paletă largă de feţe ale continentului Australia, ce fac parte din totul ce dă savoarea unei cărţi de călătorie.
Am reuşit să citesc cartea aceasta în 2004 după ce în copilărie o folosisem drept clasor pentru surprizele Turbo :)).
Cel mai bine poate descrie cartea chiar Maria Roşca:
“În cartea pe care am intitulat-o Australia - ţara contrastelor, am adunat pagini ce se înscriu în aria unor note de călătorie cu interferenţe privind diferite domenii ale: istoriei, geografiei, arhitecturii, artei şi nu mai puţin al muzicii din care bineînţeles nu lipseşte nici cea a populaţiei băştinaşe, cu unele aspecte în care se identifică o succesiune de întâmplări duioase legate de viaţa plină de necunoscut a aborigenilor australieni urmată de apariţia în epoca a lui James Cook sau a erorilor care au venit după navigatorul-descoperitor”.

Cu capul în nori

Aşa suntem uneori, visarea încă nu se impozitează...

Nufărul

Amintiri colorate dintr-o epocă gri. Unul din ultimele magazine din Bucureşti ce stă să dispară. Pe acolo va trece o şosea ce va face legătura cu Palatul Parlamentului.

Amintiri de la ultima ninsoare

Imagini albe prinse în arborele timpului. Vise incolore printre culori stridente ce ne obosesc.

Eddie Calvert

Ferestre

Poveşti de viaţă spuse în şoaptă
Lumini incolore sau culori
Dreptunghiuri mici, dreptunghiuri mari
Precum sunt şi sufletele noastre
Becuri aprinse, becuri oprite
Viaţă şi moarte la un loc
Iubire şi ură în geometrie simplă
Uitate pe o tablă a vieţii
Ce s-a întrupat din praf

PS: Această poezie a fost scrisă pe data de 16-I-2011

© Costea Mircea

Februarie spre martie

Zăpadă şi pământ din care ies aburi
Ger şi soare
Crivăţ şi vânt primăvăratic
Flori de gheaţă şi flori ce vestesc trezirea la viaţă

Yiruma - Spring Time

Revine iarna

Se apropie iarna cu paşi repezi. Unii au crezut că au scăpat de ea...
În câteva zile o să fie din nou alb pe jos.

Depeche Mode - A Question Of Time

Se reface Spitalul Colţea

Un lucru lăudabil pentru că se păstrează forma de vechi şi nu se intervine cu bocancul capitalist peste o zonă istorică.

Garry Moore - Still Got The Blues

Stencil istoric

Vlad Ţepeş este în aceast stencil ce se găseşte pe undeva pe lângă Sala Palatului.

Joc în doi

Vals pe sunet de escavator la început de primăvară. Gânduri bune de la geamurile fumurii şi înjurături de la majoritatea ce devine minoritate în urma unor interese cu miros de funduri UE nerambursabile.

Valsul Fluturilor

Scoici

Aşa le văd eu…
Imaginea există la noi dar nici picat cu ceară nu îmi mai aduc aminte unde am făcut-o.

Paramore - Ignorance \m/

Yume / Vise

Imaginaţia celui mai carismatic regizor nipon, Akira Kurosawa, a pus în şcenă o alegorie onirică. Filmul ne răpeşte prin frumuseţea vizuală, el este compus din opt filmuleţe, fiecare ilustrând un vis pe care marele regizor l-a avut.
Supranaturalul se îmbină cu trăirile epidermice şi, uneori abisale, ale personajelor din vis. Filmul este într-adevăr o evadare în opt cadenţe în absolut, aşa cum şi l-a închipuit Kurosawa.

Oglinzi

Ne vedem viaţa în oglindă zilnic şi ne minţim că noi nu am putea să avem soarta celui ce trece pe lângă noi. Privim picurarea noastră prin lumea aceasta şi sperăm că oţelul din care suntem făcuţi nu va oxida în vârtejul existenţei noastre zbuciumate. Din păcate de fiecare dată ajungem să ne contrazicem şi să dovedim inconştient că suntem inversul a ceea ce afirmăm.
Omul poate fi sinonimizat cu imaginea inversată de lentilele aparatului de fotografiat. Asemeni ei este şi firea muritorului ce îşi târăşte oasele prin gropile lăsate acolo drept autografe de cei care au făcut înaintea lui aceleaşi greşeli. Undeva în acest univers va apărea din nimic şi semnătura noastră la final de drum.

© Costea Mircea

Aerosmith - Dream on

Un oraş în paragină III

Acum ceva timp aici se afla monumentul istoric Ştirbei Vodă. Clădirea era amplasată în str. Berzei nr. 34 pe colţ cu str. Ştirbei Vodă nr. 89, clădirea fiind demolată pe 9 decembrie 2010.
În această clădire a locuit şi fostul primar al Bucureştiului, Dem Dobrescu, în anii comunismului a fost dispensar de copii.
Nu înseamnă că dacă termini o facultate eşti şi inteligent să păstrezi şi să recondiţionezi o asemenea clădire, semidictismul din Primăria Capitalei cu tăntici care au făcut facultatea la ID, Învaţă să fii Dobitoc, şi cu un felcer pe post de primar doctor, au distrus elemente importante în zonă. În alte părţi clădirea era transportată pentru o nouă locaţie pe rulmenţi, la noi se intră direct cu lama escavatorului.

Led Zeppelin - Black Dog

Un oraş în paragină II

Cei care încă mai supravieţuiesc în cămăruţele bătute de vânt îşi numără orele până va veni lama să le muşte din zidul casei. Imaginea este de pe strada Ştirbei Vodă.

Pink - So What

Un oraş în paragină I

Prima casă dărâmată pentru o idee utopică în care urmaşii lui Ceauşescu vor să îşi facă stradă pentru sirenă şi girofar este pe Strada Berzei, acolo unde se află semaforul.

Pink Floyd - Comfortably Numb