Parler à la mort

Am stat cu moartea de vorbă
La masa unde toate trupurile tac
O noapte întreagă am ciocnit
Paharele cristaline ca lacrima unui înger

Aveam în ele propriul sânge
Scurs din suferinţele de ieri
Cu-n gust când dulce, când amar
Aşa cum este soarta noastră

Când dimineaţa ne bătea în geamuri
Am turnat şi vinul galben
Precum este lumânarea
Ce pâlpâie la muribund

Vinul avea gust de sfârşit
Stors din strugurii cei dulci
Cald aşa cum este finalul
Tânăr ca un cadavru

© Costea Mircea

Au rămas doar pietrele

Peste tot se construieşte ceva în încercarea de a îndeplini planurile unora ca mai apoi să vină alţii care să dărâme ce s-a construit. Se rad cartiere de pe harta Bucureştiului mai ceva decât o făcea Ceauşescu. Din păcate în loc se pun doar elemente ce la primul cutremur de 5 grade Richter se vor dărâma.
Au rămas doar pietrele lăsate în urmă de lama escavatorului, seamănă cu destinele noastre... unele sunt întregi, altele sparte, iar de cele din urmă a rămas doar un praf fin.

LYTTA VESICATORIA

Good Morning, Vietnam

Robin Williams realizează în acest film cel mai bun rol din cariera lui. Adrian Cronauer este mutat în Vietnam pentru a revitaliza radioul de acolo. Deşi personajul principal este în centrul acţiunii el reuşeşte să ne lase în umbră şi să nu ştim de unde provine, ce a făcut înainte de război, dacă are familie sau care sunt ţelurile lui.

Marionete fără chipuri

Suntem păpuşi din plastic ieftin
Vândute pe tarabă în piaţă
Printre legume şi fructe mucegăite

Nu avem nici chipuri şi nici suflete
Suntem însăşi negaţia din idee
Suntem punctul ce omoară acţiunea

© Costea Mircea

Cartea de luni (LXIV) [Cimitirul din Praga]

Umberto Eco ne istoriseşte despre Simonini un personaj în jurul căruia pluteşte misterul. Acesta are lipsuri în amintiri şi dublă personalitate. Nu poate spune cu exactitate cu ce se ocupă deşi se pare că s-ar ocupa de falsificarea de scrisori şi acte oficiale. Poliţia, guvernanţii şi serviciile secrete din mai multe ţări sunt interesate de el şi vor să îl angajeze. În multe din documentele concepute de el revine mereu imaginea Cimitirului din Praga în care se văd lespezile ce sunt suprapuse şi ceasul ce face rotaţie inversă.

Hristos a Înviat!

Hristos a Înviat!

Paşi spre vară

Una din ultimele flori rămase din martie, la un pas de mai...
Dimineţi înorate, după-amiezi însorite.

Lost Highway

David Lynch este un regizor abstract care aruncă privitorului momeala si îl lasă pe acesta să îşi proiecteze cadrele ce vor urma în film. Este genul de film pentru care o vizionare nu este suficentă.
Ce este real şi ce nu este? Aceasta este marea întrebare a filmului… Personajele frizează absurdul situaţiei şi par reale dar oare sunt…? Atunci când par doar o plăsmuire a imaginaţiei personajului principal ele devin reale lăsând o potecă îngustă între realitate şi visare.
Renne moare dar apare Alice? Cine sunt aceste femei? Sunt reale? Sunt gemene?
Cine a omorât-o daca soţul, care este înregistrat pe o casetă făcând acest lucru, susţine că nu este el? Tânărul care a fost lovit de un fulger are aceleaşi amintiri ca Fred Madison, soţul lui Renne, cine poate fi?
Un film în care nici finalul nu reprezintă o realitate dar nici o plăsmuire.
Singurul care pare real este drumul din finalul filmului ce este mângâiat de roţile maşinii ce goneşte către o destinaţie necunoscută. Sau poate că nu…

Printre ramuri

Am privit cerul de aprilie şi razele soarelui şi-au îndreptat privirea către mine.

Cer senin

Zile când oamenii sunt mai senini, zile când serile devin luminate.

Sicilia - La zita

A înverzit natura

Floare

Ieri au fost o zi ciudată în care pomana de a vedea betoanele unui stadion a scos lumea din casă. Mă întreb ca tot românul care îşi plăteşte biletul la concert şi la teatru şi care nu înţelege ce a fost ieri: Ce s-ar întâmpla dacă ar veni un român ce a câştigat premiul Nobel în Piaţa Constituţiei?
De mâinile hoardelor au scăpat florile din imagine.

Depeche Mode - Enjoy The Silence

Cartea de luni (LXIII) [13 plicuri albastre]

Maureen Johnson ne oferă spre lectură o carte pentru copiii de toate vârstele.
Regula este simplă: există 13 plicuri albastre, doar 4 reguli, lui Ginny i se oferă 1 000 de dolari şi un rucsac, toată Europa este la picioarele ei. Toate acestea anunţă o vacanţă de vară reuşită pentru Ginny, o tânără americancă ce are doar 17 ani.
În realitate ce pare simplu este suficent de complicat pentru a ţese intriga cărţii: nimănui nu-i poate fi simplu să se trezească de unul singur pe un continent aflat la mii de kilometri de casă, nu toţi de aici vorbesc engleza şi unii nu sunt dispuşi să te ajute şi să îţi fie prieteni. Ginny nu poate abandona misiunea de a merge în toate destinaţiile menţionate în scrisori şi de a respecta întocmai instrucţiunile primite în cele 13 plicuri. Distracţia se poate transforma în chin sau poate fi dulce precum o prăjitură de ciocolată. Asta numai citind cartea puteţi să aflaţi.

Aşa a fost ieri

Se spune că ziua de Florii este imaginea reflectată a zilei de Paşte. Ieri a fost o zi însorită. O zi în care unii au privit cerul printre ramuri înflorite.

Câte o floare pentru fiecare

Indiferent că vă numiţi Florin, Florica, sau nu, vă spun:
La mulţi ani! Să aveţi vreme însorită şi să vă serviţi fiecare cu câte o floare :).

Editors - Papillon

Dorinţele unui pieton

Cablurile să fie date jos de pe stâlpi.
Şoferii să nu mai claxoneze de amorul artei.
Pietonii să traverseze prin locuri marcate.
Să treacă mai greu ziua de azi.
Ziua de mâine să fie vineri.
Weekend-ul viitor să fie peste două zile.

Moulin Rouge

Din ciclul avem şi noi Parisul nostru.

Eu şi sora mea

M-am născut în vremurile când Constantin Bălăceanu Stolnici mergea în pantaloni scurţi pe Calea Victoriei. Domniţele se uitau cu invidie la mine din cauză că eram mai frumoasă decât ele şi le dădeau coate partenerilor ce aveau curajul să îmi arunce ocheade.



Peste ceva timp părinţii s-au gândit că ar fi bine să nu mă plictisesc şi mi-au adus drept parteneră de joacă o soră. Am trecut amândouă prin schimbări de modă şi prin schimbări de suflete. Am văzut oamenii de cultură cum îşi vânturau pletele în vânt trecând pe sub noi, am văzut şi maşinile securităţii ce îi duceau pe primii să îi scape de plete, am auzit gloanţele în 1989, am văzut minerii înfometaţi şi învrăjbiţi, ce căutau să le rupă spinările celor rămaşi să ducă steagul culturii în spate.



După douăzeci şi doi de ani în care grâul a ajuns la fundul sacului şi pleava stă să iasă din sac, ne simţim bătrâne într-o lume care nu are nici un sfert din cunoştinţele şi bun simţul ţăranilor ce colindau străzile în încercarea de a supravieţui în perioada interbelică.

Despre casa albă din Bucureşti

Frumuseţea oraşului de altădată stă ascunsă uneori după copaci.

What Lies Beneath Europe 2011 Tour Band

Cu câteva minute în urmă a fost anunţată componenţa care o va însoţi în turneul european pe Tarja Turunen.
Mike Terrana - Baterist
Christian Kretschmar - Clape
Kevin Chown - Bass
Alex Scholpp - Chitară
Max Lilja Cello - Violoncel

Artista nu va avea backing vocals precum a avut pe 22 iunie 2009 la Sala Palatului.

Vă reamintesc că pe 12 august 2011 la Sibiu, Tarja va concerta în prima zi din cadrul festivalului Artmania.

Macro de primăvară

Adie aer primăvăratic pe drumurile patriei.

Doi

Viaţa tuturor începe cu cifra unu şi întotdeauna se împarte după ani la doi.

Barca goală

Se lasă purtată de valuri către mal în aşteptarea unor momente mai bune.

Copilul şi Dumnezeu

- Ne-a uitat Dumnezeu, în lumea asta păcătoasă
Zise puştiul privind zarea înroşită de vânt
- Am rămas doar noi şi câinii aici
Îşi spuse el într-un monolog trist
- Se zbat ciorile pe cer îndurând aşteptarea morţii noastre
Apoi or să ne spargă craniile şi or să se sature cu creierul nostru
- Suntem pierduţi, Îşi zise picurând în ţărână o lacrimă
Plină cu amarul propriului suflet, plină cu sângele sfârşitului

Dumnezeu, ascultându-l îi mângâie părul şi îi zise:
- Fiule, Eu te port pe umeri în momente ca ăsta.

© Costea Mircea

Am plecat

Am plecat întristat că trenul nu mai vine în gara asta, nu-i nimic, o să apară alţi idealişti care or să îmi poarte speranţele mai departe...

R.E.M. - It's The End Of The World As We Know It

Vorbe la înălţime

Muncitorul din România este inventiv şi găseşte din orice moment un motiv de discuţie.
Nivelul discuţiilor a atins cote înalte, poate că purtau o discuţie despre copiatul ideilor lui Bergman din Ruşinea de către Tarkovski în Călăuza, sau poate teoreticianul Richard Wagner era în centrul atenţiei celor doi. Oricum înălţimea luată la propriu face toţi banii.

Aşteptând trenul care nu mai vine

Aşa suntem cu toţi uneori…

Cartea de luni (LXII) [Jocul Ielelor]

Camil Petrescu reprezintă una dintre valorile României ignorate.
Gelu Ruşcanu este directorul ziarului Dreptatea socială, el este un împatimit al ideii de dreptate absolută. În numele dreptăţii tânărul initiaza în publicaţia pe care o conduce o campanie de presă împotriva lui Şerban Saru-Sineşti, ministrul justitiei, a carui functie era incompatibilă cu calitatea sa de asasin.
Dovada pe care Ruşcanu o deţine este o scrisoare de dragoste pe care i-o trimisese Maria Sineşti sotia ministrului şi fosta iubita a lui Gelu. În scrisoare ea relatează că , “în urmă cu şapte-opt ani, soţul ei ar fi asasinat-o pe o bătrână, bogată numită doamna Manitti, distrugând testamentul acesteia şi însuşindu-şi un milion de lei.
Afland despre intentia lui Ruscanu de a publica scrisoarea, Maria Sineşti vrea să îşi convingă soţul să demisioneze, ea se loveşte de refuzul acestuia ce este însetat de putere.
Saru-Sineşti caută soluţii pentru a ocoli campania de presă care i-ar fi distrus cariera.
O trimite la redacţie pe Irena, matusa lui Gelu Ruscanu, aceasta îl crescuse după moartea mamei sale.
Irena îi dezvaluie că în urmă cu douazeci de ani Grigore Ruşcanu, tatal lui Gelu, mare avocat şi om politic al timpului reuşise delapideze o sumă de bani pentru a-şi acoperi o datorie la un joc de cărţi.
Gelu este zguduit de această relatare, dar setea de dreptate îl face să publice scrisoarea dar cu o zi întârziere.
Urmatoarea vizită o face la redacţie chiar Şerban Saru-Sineşti. Acesta îi arată lui Gelu Ruşcanu scrisoarea de sinuci¬gaş a tatălui său, pe care fostul secretar o păstrase cu sfinţenie drept marturie a tragediei traite de mentorul său.
Abia acum află tânărul că tatăl lui nu murise într-un acci¬dent de vânătoare, el se împuşcase cu revolverul pe care i-1 adusese iubita lui.
Vestea îl tulbură şi echilibrul interior este distrus, fiul va reface destinul tatălui: vizitat la re¬dacţie de Maria Sinesti, Gelu Ruşcanu se sinucide cu revol¬verul adus de ea.

Simfonia Lalelelor, ediţia XXXIV

Anul acesta Simfonia Lalelelor din Piteşti se va desfăşura în perioada 15 - 17 aprilie 2011.
Ca noutate vor fi interzise manifestările de grătar public din anii precedenţi.
În perimetrul străzii Victoriei se va organiza un târg al florilor ce va fi delimitat de manifestarea din fiecare an ce se organizează în Casa Cărţilor.

Medalii de aur

Printre tone de băieţi gelaţi ce câştigă mult prea bine pentru cât de puţin muncesc şi cât de mult trag la măsea. România are cu adevărat doi câştigători ce nu se numesc de aur pentru că aurul se mândreşte să stea la gâtul lor.

Sandra Izbaşa a câştigat sâmbătă aurul la sărituri în cadrul Campionatelor Europene de la Berlin.


Flavius Koczi a luat joi argintul la individual compus fiind la cinci miimi de aur, ziua de vineri a însemnat pentru el câştigarea aurului la sol.

Astăzi Sandra Izbaşa concurează la sol cu şanse mari pentru medalia de aur, Flavius Koczi concurează la sărituri. Alături de Sandra pe podium la sol s-ar putea clasa încă o româncă.

Update: Sandra Izbaşa a câştigat medalia de aur la sol, Diana Chelaru a câştigat medalia de argint la sol.

Plouă peste dragostea noastră

Al doilea film al lui Ingmar Bergman, primul fiind Criza.
Povestea filmului susține că dacă cineva comite o crimă nu însemnă că este în mod necesar un criminal. O comedie tragică învăluită în romantismul ironic al filmelor bergmaniene.

Mai jos este prima parte din seria de interviuri oferite BBC de către Ingmar Bergman.

La pescuit

De noroc, de sentimente, de vreme bună, lista poate continua...

Editors - Fall

Chestionar

01. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai ştii câţi ani ai?
30 (am 29)

02. Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie?
Am atât de multe…

03.Cand ai fost prima data la cinematograf?
Demult…, nu mai ţin minte…

04.Care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult să îl vezi schimbat la oameni?
Să nu mai mintă.

05.Ce vă lipseşte in România?
Traiul boem din perioada interbelică.

06.Faci ceea ce ai visat să faci sau faci ceea ce faci doar pentru că împrejurările te-au adus aici?
O mingie s-a oprit pe fileu într-un echilibru scos din cărţi, mâine poate cădea în oricare din părţi…

07.Care este cel mai de pret lucru pe care-l aveti?
Filmele de pe DVD-uri ale lui Ingmar Bergman (aproape toate, îmi lipseşte doar: În prezenţa unui claun, pe care l-am găsit fără sunet…).

08.V-ati indragostit de un personaj dintr-un film?
Da, de Liv Ullmann.

09.Ce scriitori aţi invita la un chef imaginar?
Pe Cioran să îl întreb dacă în sistemul actual ar mai avea bani să îşi cumpere ţigări pentru a-şi scruma în propria groapă.

10.Mai scrieti scrisori?
Am una în lucru şi va conţine tot ce o să pun şi pe blogul celălalt, din lipsă de timp nu am reuşit să finalizez ideea. Este un fel de: “La revedere!”, cu obrazul bătut..

11.Ce cuvinte nu vă plac?
Cele care deformează Limba Română şi englezifică brutal.

12.Prima carte citită?
Păcală şi Tândală

13.Daca media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
Da.

14.Primul spectacol sau prima piesă de teatru văzuta?
Au fost multe…. Pot să o spun pe ultima: Colonia Ingerilor.


15.Dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cât de bogat ai fi?
Promit să fac o poză şi să o arăt.

16.Personajul favorit din literatura română?
Victor din capitolul “Diavolul de hârtie” de Mircea Cărtărescu.

17.Mâncarea preferată?
Hmmm, multe…, Arcadia ştie… :D

18.Ce meserie nu ati putea să o faceţi chiar şi pentru toţi banii din lume?
Să scot la tiparnţă bani…

19.Sunetul preferat?
Pasajul de chitară cuprins între 04:12 – 06:48 din A Simple Mistake, de la Anathema.

20. În ce tablou v-ar plăcea să intraţi?
Prefer lumea reală.

21.Ce cuvinte 'poceati' in copilarie ?
Nu am avut aşa ceva.

22.Care e lucrul pe care l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreste?
Să am 1 milion de euro şi să mă retrag la pensie :))

23.Dacă ar trebui să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi ăla?
I-aş da să asculte ultimul album de la Paraziţii

24.Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiratii?
În momentul ăsta.

25.Cuvântul preferat?
Am o expresie preferată luată de la Baudelaire:
“Urăsc tot ce e zbucium tulburător de linii
Şi nu râd niciodată
Şi nu plâng niciodată”

Monumente în pericol (X) Strada Temişana nr. 36

Încă o casă cochetă muncitorească care îşi pierde zidurile printre ruinele democraţiei.

Muse - Supermassive Black Hole

Mărţişor

Din cutia cu primăvară astăzi scot imaginea asta.
Descrierea lui Ana când a văzut-o: "Roz, copac, mărţişor."
PS: Ana, şnurul este la locul lui şi raţele au scăpat de varză sau de ulei.

Thăstu' cu apharatu

- Bro, cică făcură ăştia thăste la aparate să vază care ie mai tare.
- Şi...?
- Pai fu blat şi ieşi iegalitate între Canon 550D vs Nikon D3100.
- Aha, bun aşa..., probabil că or să găsească şi şurubul axului optic...

Mă doare capul

Ţii conferinţe despre Schopenhauer, dar nu eşti în stare să îmi spui cu ce eram îmbrăcată la prima întâlnire.
Au trecut ani de când mi-ai adus ultima oară flori, atunci împrumutase-i flori din grădina vecinului.
Te auzi doar pe tine atunci când vorbeşti şi dialogul tău pare luat dintr-un monolog ionescian.
Pozezi în dur dar atunci când ai temperatură strigi după ajutor.
Pe copii nu i-ai dus niciodată la grădiniţă, ai crezut că acolo este de fapt o grădiniţă cu zarzavaturi şi mi-ai spus îmbufnat: "Da, ce să caut io acolo? Nu sunt agricultor."
Atunci când te enervezi ai aerul unui copil ce şi-a pierdut jucăriile şi strigă după mama.
Cu toate astea îmi eşti simpatic şi atunci când zâmbeşti mă faci să uit de toate stângăciile tale.

Savoy - Ultimul Romantic

Pe ape

Sau cum se mai distrează balcanicii noştri. Poate că îl caută şi ei pe Ilie de la sculărie, precum în cântecul lui Emric Imre.

Emeric Imre - Balada lui Ilie de la sculărie

Legea 85 din 2006

Economia de piaţă este necruţătoare, nu merge afacerea se trag obloanele şi se pune lacătul.

Cartea de luni (LXI) [Mânăstirea din Parma]

În 1839, Henri-Marie Beyle, termină de scris ultima sa capodoperă numită Mânăstirea din Parma.
Fabricio del Dongo, participant la bătălia de la Waterloo, candidează la postul de arhiepiscop. El este susţinut de matuşa sa, care îl iubeşte foarte mult, ducesa de Sanseverina. Partidul advers însă izbuteşte să facă să fie arestat şi, în vreme ce ducesa se străduieşte să-1 salveze, Fabricio se îndrăgosteşte de Clelia, fiica guvernatorului închisorii.
Personajul principal trece diverse hopuri: evadează, este pe cale să fie otrăvit, este salvat de Clelia, care însă trebuie să se mărite cu un alt bărbat. El se îndrăgosteşte de Clelia, fiica guvernatorului Conti. După mai mulţi ani, când Clelia moare, Fabricio, devine celebru în lumea ecleziastică şi se retrage la Mănăstirea Parma.
Honoré de Balzac, scria despre cartea lui Stendhal, următoarele:
„Mănăstirea din Parma este, după credinţa noastră, capodopera literaturii de idei. Dl. Beyle a scris o carte în care sublimul se dezvăluie capitol cu capitol, o operă care nu poate fi apreciată decât de oamenii cu adevărat superiori, romanul pe care l-ar fi scris Machiavelli dacă ar fi fost exilat din Italia secolului al XIX-lea.“

Primul pas

Către primăvara mult aşteptată...

În aşteptarea...

..nimicului.
...unui pahar salvator.
....vecinului de suferinţe.
.....unui vis rătăcit pe străzile din anii 80, ce îl fac şi pe cel mai răbdător să se enerveze.

De primăvară

Dacă tot a venit primăvara, cam mofturoasă de fel, ne-am aranjat coafura folosind telefonul drept oglindă.
Ne-am echipat corespunzător cu cât mai multe genţi: într-una laptop-ul şi stick-ul cu internet, în alta dslr-ul cu cel puţin două obiective, am luat la noi şi o ţâră de curaj. Alergăm din zori şi până în seară să o prindem, unii pe card, alţii pe film – din ce în ce mai rari, pe coana primăvară în toată splendoarea ei, cu nervii daţi de verdele tinereţii şi cu părul încurcat de vânturile ce nu îi dau pace.

Gh.Iovu - Voice Of Spring

Din poveştile lui Gogol

Ne asemănăm din ce în ce mai mult cu lumea povestită în cărţile marilor autori de origine rusă. Gogol este cel care îşi evidenţiază cel mai bine scrierile în lumea noastră din fiecare zi...