Romanul fantastic românesc Domnişoara Christina a apărut în anul 1936. Este una dintre cele mai bune cărţi scrise de către Mircea Eliade.
La conacul familiei Moscu ,din Câmpia Dunării, se întamplă lucruri extraordinare, cum ar fi: pieirea peste noapte a vitelor slăbite, a servitorilor; Simina, fetiţa cea mică, se comportă ca o vrăjitoare; Sanda, fata cea mare şi doamna Moscu au stări ciudate.
Oaspetii care sosesc la conac: pictorul Egor Paschievici şi arheologul Nazarie, simt o atmosferă apăsătoare.
Sanda, fiica cea mare a doamnei Moscu, studentă la Bucureşti, este îndrăgostită de Egor, drept pentru care îl şi invitase la conacul mamei ei. Conacul este însă bântuit de un strigoi, domnişoara Christina, sora doamnei Moscu, omorâtă în timpul Răscoalei din 1907.
Dupa cină, Egor şi Nazarie, în timp ce stau de vorbă în camera lui Egor simt prezenţa unui strigoi. "Să simţi cum cineva se apropie de tine şi se pregăteşte să te asculte, cineva pe care nu-l vezi, dar a cărui prezenţă o simţi în bătaia sângelui şi o recunoşti în sclipirea ochilor vecinului tău..."
Egor ajunge în timp să fie domniat de imaginea Christinei. El este prins în lumea nocturnă între domnişoara Christina şi ziua este stăpânit de Simina, aceasta fiind la fel de violentă precum stăpâna ei. Egor refuză iubirea celor două şi iese din transă.
Trezindu-se din halucinatie, Egor răstoarnă lampa şi reuşeşte să incendieze conacul. Rupe portretul Christinei, o găseşte pe Simina lipsită de vlagă în pivniţă şi reuşeşte înfigă un fier de plug în trupul Christinei, reuşind să se disocieze de glasul care îl striga: "-Egor!...Egor...!"
Sanda moare lent, doica şi doamna Moscu înnebunesc. Totul se tulbură, timpul curge inapoi, oamenii încep să se comporte ca în 1907, cuprinsi de acelasi vânt de spaimă, disperare şi furie neputincioasă.
