Noaptea când stelele devin umane

Iar oamenii devin mai buni.

O clipă când ne punem pe hârtie ţeluri pentru anul viitor.
O secundă când lăsăm vanităţile deoparte şi devenim mai umani.

La mulţi ani!

ABBA - Happy New Year

2011 (25 din 28)

Sabaton - Metal Crue




Seria mea de concerte vazute anul ăsta:

01. 16 martie 2011 - Death Angel, Suicidal Agels, Resistance, Adimiron, Root Of Death
02. 19 martie 2011 - Theatres Des Vampires, Inopia, Fortress Of Faith, Tiarra
03. 29 martie 2011 - Epica, Nexus
04. 1 mai 2011 - Blind Guardian, Bolthard, White Walls
05. 4 mai 2011 - Rotting Christ, Omnium Gatherum, Daylight Misery, Dark End, De Profundis
06. 7 mai 2011 - Ava Inferi , Negură Bunget
07. 19 mai 2011 - Dark TranQuillity
08. 22 mai 2011 - Disgorge, Natron, Sacramental Blood, Malpraxis
09. 24 mai 2011 - Kataklysm, Karnak, Dead Shape Figure, Pestifer
10. 09 iunie 2011 - Scorpions, Trooper, Christian Becker & Avenue
11. 14 iunie 2011 - Alice Cooper, Iris
12. 30 iunie 2011 - Malevolent Creation, Necrovile, Code Red, Spectral, Cocklush
13. 3 iulie 2011 - Judas Priest, Whitesnake, Hatebreed, Trooper, Metrock (Rock The City 2011)
14. 14 septembrie 2011 - Napalm Death, Lost Society, Spiritual Ravishment, Negative Core
15. 18 septembrie 2011 - Decapitated, Kistvaen, Spectral, Proof, Apa Sâmbetii, Coins As Portraits
16. 1 octombrie 2011 - In Flames, Noctiferia
17. 23 octombrie 2011 - Pro-Pain, Undivided, Morrigu, Deathdrive (concert fară bilet)
18. 30 octombrie 2011 - Necrodeath, Rîul Doamnei, Krepuskul, Carpatica, Spinecrusher (concert fară bilet)
19. 3 noiembrie 2011 - Demonical, Vulturyon, Slytract (concert fară bilet)
20. 5 noiembrie 2011 - Sodom, Sincarnate, Nadimac, L.O.S.T (Rock Legends
ediţia I)
21. 9 noiembrie 2011 - Amorphis, Leprous, Nahemah
22. 12 noiembrie 2011 - Venom, Mediocracy, Kistvaen, Apa Sâmbetii (Rock Legends
ediţia II)
23. 17 noiembrie 2011 - U.D.O, Sevenfield
24. 19 noiembrie 2011 - Amon Amarth, As I Lay Dying, Septicflesh
25. 22 noiembrie 2011 - Iced Earth, White Wizzard, Fury UK
26. 30 noiembrie 2011 - Hammerfall, L.O.S.T, Blind Spirits
27. 3 decembrie 2011 - Rome (Jérôme Reuter)
28. 9 decembrie 2011 - Orphaned Land, Myrath, Arkan, Artweg

Concluzii:
Cel mai bun concert - Kataklysm
Cel mai bun festival - Rock Legends ed 1 şi 2
Cea mai bună voce masculină - Rob Halford (Judas Priest)
Cea mai bună voce feminină - Simone Simons (Epica)
Trupa surpriză din străinătate - Dark Tranquillity
Trupa surpriză din România - Proof
Cea mai penibilă formaţie din străinătate - Ava Inferi
Cea mai penibilă formaţie din România - Lost Society
Cel mai penibil solist - Paul Grigoriu (Lost Society)
Cea mai penibilă solistă - Carmen Susana Simões (Ava Inferi)
Concertul ţeapă - Ava Inferi
Bătaie de joc faţă de public - 19 noiembrie 2011, publicul a fost ţinut la porţi de către organizatorul de mai jos în timp ce ScepticFlesh erau pe şcenă.
Cel mai nesimţit organizator - Nelu Brînduşan
Formaţia care va reveni în 2012 - Theatres Des Vampires

Cartea de luni (XCIX) [Moartea lui Ivan Ilici]

Moartea lui Ivan Ilici este o poveste desenată în culori închise fiind o sinteză asupra vieţii de zi cu zi.
Tolstoi ne dovedeşte încă odată că este unul dintre cei mai mari scriitori ai Literaturii Universale.
Personajul principal un anume Ivan Ilici, se dovedeşte a fi mai riguros, vesel şi sociabil decât se vede la prima vedere.
Golovin moare. Nu nimic nu poate schimba asta, moartea face parte din esenţa cărţii. Deşi suntem conştienţi de iminenţa sfârşitului lui Ivan Ilici, acesta nu devine cititorului mai simpatic.
Relaţia conjugală este analizată atent de către autor. Căsătoria de convenienţă, făcută doar de dragul de a fi, dintr-un imbold dat de un gând simplist precum: "De fapt, de ce nu m-aş însura?" nu face dintr-o căsătorie un simplu castel de nisip aflat în valurile vieţii.
Omul cu existenţa de robot păstrează distanţa faţă de cei din jur, nu se poate implica în relaţii profesionale , nu se aventurează nici măcar în propria viaţă în nevoia patologică de uşurinţă, plăcere şi decenţă.

Crăciun fericit!

Un moment de linişte într-o mare învolburată...

Eu cu cine votez?

O întrebare lăsată pe zidurile Universităţii de către un necunoscut aşa cum au rămas şi cei care ar fi meritat cu adevărat diplome de revoluţionari, îngerii care cântă cu lacrimi de sânge de după gard.
Au trecut 22 de ani de când un nenea şcolit la Moscova a dat o lovitură de stat, a fost ajutat atunci de ideologul comunist ce locuia în cartierul Pajura, de către un poet slugarnic ce îşi culege astăzi viţa de vie şi adapă vitele în prag de toamnă, de către un nene cu barba albă ce a fost primul care a ridicat glonţul în ziua de Crăciun, împotriva celor pe care îi adulase cu o săptămână înainte.
După lovitura de stat au apărut şi alţii: un cioban ce păştea oile având carnetul roşu în buzunar şi al cărui tată a furat bani de la legionari, un fost preşedinte cu cioc ce îşi spiona studenţii străini în numele Securităţii, un tribun ce semna note la Secu', un motan ce îi plăcea să scrie mult. La final rămâne o vacanţă frumoasă la Anvers, colaborarea înfloritoare cu Securitatea, colaborare ce se menţine şi azi, pe hârtie rămâne semnătura pentru aducerea minerilor în capitală din partea fostului Ministru al Transporturilor. Oare cine o fi el?

Sarmalele Reci - Tara Te Vrea Prost

Cartea de luni (XCVIII) [Unul, nici unul şi o sută de mii]

Adevărul din carte este o revelaţie fundamentală, un pas către nebunie al personajului principal, o poveste care dă de gândit.
Adevărul văzut de Moscarda, îl face pe acesta să devină suspicios, se uită în oglindă şi soţia îi zâmbeşte malefic, îl întreabă dacă se uită în ce parte îi atârnă nasul.
Conştientizează că nasul îi atârnă într-o parte, se vede urât în ochii oamenilor, ajunge să devină autist.
Moscarda începe să devină autist din momentul în care îşi propune să demonstreze celorlalţi că nu este cine cred ei. Îşi ignoră nevasta, îi spune lucruri nefireşti, ţipă la angajaţii băncii pe care o deţinea, îl înşală pe un cunoscut pe care îl dă afară din casă, pe care o donează lovit de o generozitate nefirească, vrea să închidă banca deşi ea îi aduce venituri, în interior îşi caută rolul în viaţă şi liniştea.
La final îşi refuză propiul nume: „Un nume este doar o inscripţie funerară. Li se potriveşte morţilor. Celor ce au terminat. Eu sunt viu şi nu am terminat. Viaţa nu se termină. Şi nu are habar de nume viaţa. Copacul acesta, suflu tremurător de frunze noi. Sunt copacul acesta. Copac, nor; maine carte sau vânt: cartea pe care o citesc, vântul pe care îl sorb. Răspândit în afară, vagabond.”

Festivalul bunului-simţ

Cartea de luni (XCVII) [Minunatele oase]

Alice Sebold, autoarea cărţii, este la rândul ei victima unui abuz şi a unui proces cu fostul tată.
Cartea dezvăluie chinurile unei fete de paisprezece ani, abuzată sexual şi ucisă fără remuşcări. Victima povesteşte întâmplările, priveşte de sus asupra celor lăsaţi în urmă, chiar şi asupra criminalului. Povestea este pentru cititor o experienţă comică, dură, tristă, un adevărat tur de forţă în folosirea imaginaţiei şi o ofrandă adusă puterii regeneratoare a victimelor unor asemenea drame.

Am uitat să iubim

Am uitat să iubim...
Doar cu sufletul gol
Fără haine pe noi
Fără vise deşarte
Simpli de umani să fim
Muritori doar la trup
Veşnici în sentimente
Frumoşi precum copiii
Când împart aceeaşi acadea

Am uitat să iubim...
Chiar dacă nu primim
În final acelaşi răspuns
Timpul macină inexorabil
Urmele lăsate de noi
În ţărâna umedă după ploi
Născute din lacrimi
Ce au făcut distanţele
Să pară un zâmbet de ceară

Am uitat să iubim...
Nu am uitat să murim...

© Costea Mircea

Ce fac oamenii când se plictisesc

Fără Photoshop.

John Gilliat - Caravan Guitar

Cartea de luni (XCVI) [Şoareci şi oameni]

Scriitorul american, John Ernst Steinbeck, este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1962, motivaţia juriului a fost: „Pentru scrierile sale realiste și imaginative, îmbinând un umor afectuos cu o observație socială ascuțită.”
În 1939, a câştigat Premiul Pulitzer, cu Fructele mâniei.
Şoareci şi oameni, este un roman bogat în simboluri şi în înţelesuri. Cartea ne prezintă prietenia care rezistă, chiar dacă că partenerii se aseamănă vag, iar mediul în care se află este total împotriva camaraderiei.
Visul de a avea un petec de pământ, o casă, de a se opri din roboteala de zi cu zi, şi de a se bucura de apus şi răsărit, de lucrurile pe care le banalizăm în fuga după înfrângerea sentimentelor.
Femeia este minimizată, masculinitatea dominând romanul.
Existenţa individului are urme de moralitate ce se învecinează cu imoralitatea , omul există şi este perfect simbolizat de Slim, cel care se limitează la ceea ce există, fără frustrări, fără vise de neatins, într-un prezent pe care-l acceptă cu bune şi cu rele.

România

La mulţi ani, România!
La mulţi ani, românilor!

Ciprian Porumbescu - Pe al nostru steag