Imaginea asta mi-a adus aminte de un text scris în 2002...
Minerii
Îi plânge valea pe ortaci
Că doar ea îi mai vrea
Nimeni nu mai trece pe aici
Este o lume tot mai rea
Cuptoare ce ard necontenit
Trupuri ce sunt sfârtecate
Vieţi ce nu ar fi venit
De tranşee să fie înfulecate
Tot mina le este veşnic mormânt
Şi chin în zilele tot mai multe
Închide în ea cuvânt după cuvânt
Ne stând glasurile să le asculte
Doar ei stau acolo morţi
Vrând a deveni cărbuni
La capăt de mină li se închid porţi
Şi în suflete le stau tăciuni
© Costea Mircea
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu