miercuri, 16 iulie 2014

luni, 14 iulie 2014

Cartea de luni (I) Picnic la marginea drumului


Am revenit. M-am gândit mult dacă să reîncep să vorbesc în fiecare zi de luni despre o carte. Cu o istorisire nu salvez lumea și nici nu ajut balenele albastre. Las specialiștii să scrie recenzii. Eu doar îmi spun părerea...

Cartea fraților Strugatki se vrea un SF, dar nu este pentru că este mult mai umană. Extratereștrii din roman se transformă după chipul și defectele oamenilor. Uită în urmă efecte ce se manifestă asemeni unei bombe atomice.
Oraşul Marmont devine ținta de amuzament a extratereștrilor. În urma lor rămâne doar un loc denumit de pământeni  „Zona”.  Cartierele odinioară locuite au fost lăsate pradă anomaliilor ce au pus stăpânire pe locul ăsta.  Dărâmăturile scot la iveală obiecte cu puteri neobișnuite: baterii a caror energie nu se termină, artefacte ce vindecă dar și omoară, câmpuri gravitaționale puternice, fulgere în zile aparent senine.
Redrick Schuhard este un individ ciudat care are lumea lui și despre care nu se știu decât lucruri vagi. A fost de nenumărate ori în locul aceasta și a urmărit neputincios cum prietenii sunt uciși de fenomene stranii. Când află despre globul ce îndeplinește orice dorință se hotărăște să aibă o ultimă aventură.
Guta, soția lui Redrick, dă naștere unei fete frumoase, fericită și inteligentă. Fata devine în timp o creatură cu blană ce țipă în somn. Tatăl lui Redrick, mort de ceva timp, se întoarce de la cimitirul aflat în interiorul zonei vizitate de extrataereștri.
Călăuza se hotărăște să meargă după glob pentru a-și salva fata de la moarte. Tatăl sculat din morți îi dăruiește o hartă a locului unde se află globul. Fantoma se alătură expediției. Din păcate cartea se termină brusc și nu lasă cititorului de înțeles dacă Redrick a fost ucis sau i s-a îndeplinit dorința de a-și vedea copilul sănătos.


duminică, 13 iulie 2014

sâmbătă, 12 iulie 2014

vineri, 11 iulie 2014

joi, 10 iulie 2014

miercuri, 9 iulie 2014

Inexorabila trecere a timpului



Un prieten m-a rugat să pun o poezie care în viziunea lui s-ar potrivi imaginii. I-am spus că a mai fost pusă de două ori. Mi-a spus că nu contează...


Parler  à la mort

Am stat cu moartea de vorbă
La masa unde toate trupurile tac
O noapte întreagă am ciocnit
Paharele cristaline precum lacrima unui înger

Aveam în ele propriul sânge
Scurs din suferințele de ieri
Cu-n gust când dulce, când amar
Așa cum este soarta noastră

Când dimineața ne bătea în geamuri
Am turnat și vinul galben
Așa cum este lumânarea
Ce pâlpâie la muribund

Vinul avea gust de sfârșit
Stors din strugurii cei dulci
Cald așa cum este finalul
Tânăr ca un cadavru

Costea Mircea, 2011