duminică, 31 ianuarie 2016

sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Dorel vă salută!



Suntem ţara care are nivelul de creștere a numărului de gropi mai mare decât creşterea PIB din Elveţia. Dorel este în şomaj sezonier. Berea nu este bună sub 0 grade.


vineri, 29 ianuarie 2016

Ferestre



Poveşti de viaţă spuse în şoaptă
Lumini incolore sau culori
Dreptunghiuri mici, dreptunghiuri mari
Asemeni sufletelor noastre
Becuri aprinse, becuri stinse
Viaţă şi moarte la un loc
Iubire şi ură în geometrie simplă
Gânduri şi coşmaruri în miez de noapte
Zâmbete şi certuri din nimic
Trădări şi împăcări ca ploile de vară
Sunt aliniate cu toate pe tabla vieţii

©CosteaMircea, 16- 01 - 2011


miercuri, 27 ianuarie 2016

Nu am reacţie...


Teo a murit în Colectiv. Nu ştiu cum să reacţionez la aşa ceva. Nu pot avea reacţie. Este o lume mult prea ciudată pe care am obosit să fac eforturi să o mai înţeleg.
Dacă nu luam medicamente puternice pentru răceală mă puneam să beau în momentul ăsta. Am o ieşire obositoare din ţară şi trebuie să fiu bine până luni. Dumneavoastră ce părere aveţi?
Teo era un copil, că nu se băga în seamă cu toţi nu o face rea.  Îi plăceau pinguinii, Nikon, ciocolata deşi nu avea voie de la medic. Fotografia şi Londra erau pentru ea evadarea din cotidianul stresant.
Şi eu eram reţinut până acum câţiva ani să vorbesc cu toţi oamenii. O să revin şi o să fiu la fel. Prefer să am lumea mea. Nu merită să fac concesii. Vreau să pun aparatul să facă tracţiuni, să scriu şi să nu las oamenii să mă deranjeze.


sâmbătă, 23 ianuarie 2016

vineri, 22 ianuarie 2016

Despre trupe şi concertele lor



      Dacă sunteţi din lumea bună şi credeţi că talentul vă recomandă. Eu vă spun că vă înşelaţi grav. Nimic nu o să vă facă să vă clasaţi pe podium aici în Balcani. Aici unde se poartă cumetriile şi politica. Dacă vrei să aveţi aură fugiţi şi deveniţi membri PNL! Oribil!
Muzica voastră nu atrage decât un grup restrâns. Vă puteţi lua un loc de muncă! Dacă totuşi vreţi să vă ştie mulţimea afonă încercaţi pe comercial presat pe hard cu CD la purtător.
Îmi spuneţi poveşti despre industrie şi solidaritate. Eu vă spun să vă treziţi din minciuni! Nu există aşa ceva. Zona asta este la fel de reală ca marţienii în Piaţa Universităţii. Bine, ăia au fost mineri ce la lumina lămpaşului semănau cu nişte fiinţe diferite de o ţară civilizată. Tovarăşul ştie...
Dacă totuşi doriţi să vă cunoască lumea bună...  Nu mai visaţi! Puneţi cash în puşculiţă, banii pentru ţigări îi puteţi investi în chitări adevărate, ar fi bine să vă cumpăraţi şi bilete de avion! Nimeni nu ştie de voi. Bagajele o să le căraţi singuri. Sunteţi necunoscuţi în industria din Vest. Imediat cum ajungeţi fugiţi şi plătiţi la organizator taxa pentru participarea la festivalul lui! Vreţi apă pe scenă trebuie să plătiţi. Maşina sau cortul vă pot ajuta pentru odihna din noaptea de dinainte de show. Aveţi gratis scena, luminile şi tot ce înseamnă sonorizare. Sunteţi gata de afirmare?


joi, 21 ianuarie 2016

Prostia




Mici şi mari sunt toţi o apă
Genii ce o secundă durează
Cărţile din mână le scapă
Şi prostia ei îşi înrămează

Vor să fie mari deştepţi
Şi arginţii scot pe masă
Dar cu viaţa au fost nedrepţi
Cunoştinţele le-au uitat acasă

Trec prin lumea asta mare
Minţi ce inutil se încordează
Fără de raţiune şi întrebare
Vor ca restul acum să piardă

Oamenii dispar în van
Duşi de alţii, duşi soartă
Prin a lumii paravan
Au pierdut a vieţii hartă

©CosteaMircea, 07- 07 - 2002


luni, 18 ianuarie 2016

De sezon cu rezon





    Românul s-a născut fudul și cu dureri de șale. Bolnav încă din fragedă pruncie. La prima adiere de vânt se zvârcolea de mama focului. Tuşea de se cutremura casa atrăgând atenţia femeilor din jurul lui. Medicii de ocazie, mă-sa şi două-trei mătuşi, se adunau în grabă. Fiecare cu ce reuşise să se îmbrace şi încalţe. Una cu halatul de casă pătat de cafea, alta cu un papuc roşu şi unul albastru cu ursuleţi, alta cu un fes pus cu scrisul la spate.   
- Moare ăla micu'! Se răstea mă-sa către rude. Fiecare venea cu idei cum să îl salveze pe mezin... 
Anii au trecut şi în liceu era preferatul fetelor. Nu că ar fi avut vreo atracţie pentru el. Dar unde mai găseau o marionetă docilă pe care să îşi experimenteze menirea de mame? Parcă te aşteptai ca „ăla micu'” să fie dat cu pudră de talc şi să îi fie schimbat scutecul. De, menire de viitoare mame întru înmulţirea populaţiei şi ducerea mai departe a Neamului şi Patriei.
Anii au trecut şi s-a împiedicat şi de el cineva. Poate frumoasă sau urâtă, poate deşteaptă sau...cine ştie...?! Nu este aici loc de critică şi de măsurat gusturile omului în lăţime sau în înălţime. Şi pacientul nostru îşi duce şi astăzi lenea pe membrele inferioare. Dacă ar fi avut patru şi trândăvia ar fi crescut direct proporţional. Era bolnav copt potrivit cucoanei. Le bătea obrazul neruşinaţilor care erau de altă părere. Îi bătea pe toţi din vorbe precum Muntenii pe Ştefan cel Mare la Cetatea Chiliei în 1462.
Restul erau de părere că:  Îl pui la masă brusc devine sănătos și cu apetit de câine hămesit prin troienele din Balcani. 
Nimeni nu mai apelează la el ştiindu-i caracterul delăsător. Dacă îl rogi să te ajute îți arată trei scutiri și EKG-ul de la "plămâni". Se vaită de îți vine să verși un escavator de lacrimi și să dai fuga la tarabă să mai cumperi un rând. Of, sărăcuțul conațional! Ce mai pătimește atunci când soacra îl trimite să ducă gunoiul. Scorpia! Cum să pună un biet suferind la cazne demne de un halterofil? 
Tu bun samaritean te oferi să îl ajuți pe suferind. Poate te vede cine trebuie și îți scoate o mână din cazanul cu zmoală. Și fraierit de minciunile lui X te apuci să îi dai zăpada. Nu ai vrea să moară însetat din lipsă de alcool. Are şi el, sărăcuţul, un hobby. Ce, tu nu bei? Dacă tot ești bun poate mai convingi trei "fraieri". Fiecare visând la cel puțin o falangă ieșită din cazanul veşnicei pierzanii.
X printre vaiete și descrierea simptomelor imaginare vă devine șef. Exemplifică fiecare mișcare a lopeții ce penetrează cu poftă zăpada. Tindeţi să credeţi că se pregăteşte pentru Olimpiadă la aruncarea discului. Pe tine te ceartă pentru că nu ești expert la dezăpezit viteză. Nu uită să vă spună că ar ajuta și el dar are pietre la rinichi. Are atât de multe încât a fost contactat de Facultatea de Pedologie pentru o colaborare. La final arogantul nu uită să vă bată obrazul pentru că ați fost cam leneși și v-a luat cam mult. În tinerețe dădea la două lopeți și ieșea la cafea cu trei gagici. Și pe toate le făcea deodată.


©CosteaMircea, 2016


duminică, 17 ianuarie 2016

PS 1




                                                                                        Bulevardul Banu Manta

sâmbătă, 16 ianuarie 2016

vineri, 15 ianuarie 2016

Între trecut şi prezent




   Privesc de ceva vreme cărţile şi le asemăn cu nişte fiinţe. Le văd la fiecare tipul de personalitate şi le analizez fiecare pagină cu atenţie precum o făcea Freud în Omul cu şobolani. Trecutul lor mă face să le respect sau să le arunc în focul lui Mephisto.
Sunt cărţi ce au un temperament coleric ce nu pot fi stăpânite datorită irascibilităţii rândurilor, acestea scot la iveală calităţile distructive ale autorului ce şi-a pus toată viaţa în penel şi s-a stins precum ultimul nenorocit pe care aş putea să îl asemăn cu un foc lipsit de oxigen.
Flegmaticele sunt acel tip de cărţi ce ne prezintă minciuna drept adevăr, din păcate apatia de care dau dovadă le trage mult în jos, doar coperta strălucitoare şi funda roşie care poate rivaliza figurativ cu celebrul zid chinezesc reuşesc să ne fure privirea de la lucrurile cu adevărat esenţiale, paginile cărţii conţin o viermuială pe care din respect pentru cititor refuz să o descriu.
Melancolicele sunt făcute din dificultatea comunicării ideilor importante, o nesfârşită analiză a cuvintelor ce nu are decât semene de întrebare, aceste cărţi au la bază un film de calitate dar din cauza proastei organizări a autorului şi a ignoranţei colective faţă de operele scriitorului ajung să îşi găsescă extincţia în anticariate prăfuite şi lipsite de clienţi.
Uneori un însetat de cultură îşi pierde paşii şi reuşeşte să le scoată pe unele din anonimat.
Alteori reuşesc să îşi piardă definitiv urmele  în cenuşa vremurilor.
Sangvinicele reuşesc să se adapteze situaţiilor variate dezvoltând o relaţie prietenoasă cu cititorul lăsându-l pe acesta într-o stare de optimism cauzat de flexibilitatea în timp a cărţii, acestea sunt cele mai norocoase cărţi ce sunt mereu proaspete şi datorită genului pus în pagini de către autor rămânând simboluri ce se transmit de la o generaţie la alta îmbogăţind bagajul cititorului ce deţine sita culturii pentru a cerne cu discernământ calitatea de mediocritate.

©CosteaMircea, 2011    

Ştiinţa de a fi singur, Capitolul IV. O tablă de materii


joi, 14 ianuarie 2016

joi, 7 ianuarie 2016

Despre organizatorii de concerte şi samsarii de spaţii pentru concerte




   Domnule ceva...! Știu că Balcanii încă au urme de influențe otomane și sunteți devotat mentalității că merge și așa. Mă văd în viitor vărsând pentru tine o duzină de lacrimi. Săracele voastre afaceri, nesimțiți mai sunt mușteriii...
Ar trebui să roșim în fața voastră și să ne bucurăm de investițiile voastre. Chiar dacă ele sunt două găleți cu vopsea, trei fasunguri și trei becuri luate din Piața Obor. Știu că în ochii voștri nu suntem decât niște jegoși care ar trebui să accepte că metalul se naște din mizerie și tot acolo ar trebui să sfârșească.
Hai, recunoașteți! Vă simțiți superiori iar publicul este acest Bergman ce vrea respect în loc de filmul vostru de la Bollywood.
Să ne fie rușine! Suntem niște încrezuți ce nu acceptă clasa muncitoare. Nu suportăm bentonita, praful și bătaia de joc. Vai, dar cât de nesimțiți putem să fim...? Cum să nu empatizăm cu săracii muncitori și să nu acceptăm onoarea de a avea condiții hardcore. Să ne fie rușine! Vrem mai multe toalete? Dar ce, rockerii nu fac la copac? Hai, o toaletă, maxim două. Sunt mai mult decât suficente pentru o mie de oameni.
Domnule Zeu! Ne cerem scuze pentru că suntem hipsteri și nu suntem mulțumiți cu generozitatea dumneavoastră!
La final mă bântuie o întrebare la care nu găsesc răspuns. Domnilor Demiurgi, ce ați avut cu unii dintre noi de ați reușit să îi ucideți?


miercuri, 6 ianuarie 2016

Despre publicul de la concerte



     Este greu să încadrezi publicul într-un tipar. Unde-s personalităţi multe şi cerinţele se triplează. Doar o singură obligaţie au oamenii: să plătească biletul... În rest... spectatorii nu sunt vinovaţi pentru că tu ai investit prost şi trupa nu a mai venit. Nu poţi să visezi la 1.000 de oameni la Svartidauði, nu o să îţi vină mai mult 200 spectatori pentru că atât vinde trupa asta la noi. Nu suntem aşa de dezvoltaţi încât să avem un line-up ca afară. Încă se ascultă pensionari de genul Scorpions, în detrimentul unor artişti vii care aduc prospeţime scenei.
Fiecare om care îşi ia bilet este unic şi trebuie respectat. Sunt de apreciat cei care susţin industria aflată în comă. Între Balcani se poartă prostul gust şi lipsa de cultură. Să vrei să o aduci pe Katie Melua, şi să visezi la 50. 000 de oameni aşa cum sunt de fiecare dată în Franţa, este sinucidere curată. Nu ai public educat pentru a sprijini actul artistic plătind foaia aia cu numele trupei/trupelor. Cetăţenii acestei ţări încă se bucură de un concert organizat de Primărie. Concert care este susţinut din buzunarul plătitorilor de taxe şi care valorează cel puţin dublu faţă de un bilet normal datorită banilor pierduţi prin diverse sertare. Da, ai citit bine, concertul trupei X valorează de cel puţin două ori valoarea unui bilet normal. De ce? Pentru că te scumpeşti să plăteşti actul artistic şi laşi loc nonvalorilor care îşi fac loc la Kitschurile Berii. Promovate doar pentru că au pupat în cur pe cine trebuie.


marți, 5 ianuarie 2016

luni, 4 ianuarie 2016

duminică, 3 ianuarie 2016

sâmbătă, 2 ianuarie 2016

vineri, 1 ianuarie 2016