Cronica unui faliment anunțat

Viaţa fără fard IV

Străduţă ce îmbină trecutul cu prezentul.

                                                                                              Demnitate şi parcări cu cap.

                   Zonă de cafenele şi parc.

                                                                                Budapesta se renovează pe banii U.E. 

                Un Pub de încercat pe 13 aprilie.  

Aşa cum ar trebui să arate o piaţă în 2016.      

                                                     

Viaţa fără fard III

Şi ei au taxiuri galbene. 280 de forinţi pe Kilometru, fără taxă de plecare. Totuşi nu prea mi-au inspirat încredere cei pe care i-am văzut.

Nemzeti Múzeum este Muzeul Naţional Maghiar de Istorie. Un muzeu cu adevărat complet şi fără nereguli despre străbuni aşa cum încă mai există la noi. 

La ei trecutul înseamnă viitor şi traficul nu are ce căuta pe trotuare. Sunt mai importanţi turiştii decât şoferii. 

Budapesta este un oraş plin cu statui. Fără alune în vârf de scobitoare şi fără aripi de la fier vechi. 

Cu siguranţă vor călca pe urmele cehilor şi îşi vor renova oraşul păstrând piatra istorică... 

Viaţa fără fard II

Am nimerit prima dată fix la stadionul Ferenc Puskás. Surprinzător sau nu. O arenă lăsată în paragină pentru că autorităţile vor să acceseze fonduri U.E. Se va construi un stadion de 80. 000 de locuri. Din structura iniţială păstrând doar arhitectura stâlpilor din  prima imagine.

Viaţa fără fard I

   Am ajuns după 15 ore în Keleti. O gară ciudată dar mult mai primitoare faţă de Gara de Nord. Liniile 1-5 sunt împrejmuite dar afară, liniile 6-9 sunt sub celebra cupolă, liniile 10-14 sunt afară de tot şi au vedere spre o arteră din oraş. Cei câţiva buticari vindeau aproape orice dar predominau Gyuros, un fel de Kebap, dar şi diverse beri.
La ieşire surprinde pasajul care comunică cu străzi importante din oraş, cu staţiile de autobuz şi tramvai dar mai ales cu cele patru linii de metrou. Surprinzător sau nu în acest subsol am găsit saltele întinse pe jos. Se pare că invazia de indivizi din zone dubioase a crescut numărul boschetarilor care dorm acolo.

În Budapesta pentru a cumpăra tickete trebuie să ştii să utilizezi cardul. Nu mai există doamna stresată de la tonetă care se strâmbă la tine atunci îi dai fix. Surprinde viziunea care si-au adaptat softul şi pentru străini. 90% dintre staţiile din oraş au un asemenea automat. Ai varianta cu bancnote, monezi sau card. Eu mi-am luat pentru linia verde de metrou, M4, un bilet unic la 350 de forinţi. Magistrala verde cu numărul 4 este invadată de culori, forme futuriste şi bun gust. Taxarea la metrou se face prin nişte stâlpi, nu există bare sau alte oprelişti, dar îţi este ruşine de cei din jur şi de cei de la pază să treci ca un nesimţit fără să taxezi.