joi, 21 ianuarie 2016

Prostia




Mici şi mari sunt toţi o apă
Genii ce o secundă durează
Cărţile din mână le scapă
Şi prostia ei îşi înrămează

Vor să fie mari deştepţi
Şi arginţii scot pe masă
Dar cu viaţa au fost nedrepţi
Cunoştinţele le-au uitat acasă

Trec prin lumea asta mare
Minţi ce inutil se încordează
Fără de raţiune şi întrebare
Vor ca restul acum să piardă

Oamenii dispar în van
Duşi de alţii, duşi soartă
Prin a lumii paravan
Au pierdut a vieţii hartă

©CosteaMircea, 07- 07 - 2002


2 comentarii:

  1. Dacă nu mai au hartă, sigur au telefon cu GPS... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Duşurile pe partea dreaptă, vorbitorul în fund de tot.

      Ce actuală este poazia asta. Nu îmi vine să cred ce scriam atunci când foloseam rime. Incredibil... Trăim vremuri în care hoţul, prostul şi nesimţitul devin pseudo-scriitori. Of!

      Ștergere